Insemnatatea casatoriei - Nunta Timisoara

Valoarea si insemnatatea pe care le atribuim casatoriei difera de la o persoana la alta. Fiecare vede acest lucru prin prisma sa, atribuindu-i sau nu vreo insemnatate sau valoare. Nimeni nu poate avea dreptate universala si absoluta in aceasta chestiune, nici cei care gasesc rosturi inalte casatoriei si sustin aceasta institutie, nici cei care nu vad rostul casatoriei. Importanta casatoriei o poate intelege fiecare individ in parte, dupa propria vointa, dar dreptate in mod individual nu exista. Virtutile morale sunt reflectate social la modul imperativ, fiind bine stabilite si acceptate unanim de toti indivizii ca regula elementara de conduita declarata. Daca o persona este imorala este cu totul altceva, dar asta nu insemana ca ea are o ‘’dreptate’’ a lui. Virtutile si valorile morale sunt un indreptar  pentru viata indivizilor, fie ca vorbim de morala religioasa, fie ca avem in vedere etica laica.

‘’Singura autoritate pe care constiinta individuala nu si-o pune niciodata sau aproape niciodata la indoiala este autoritatea morala. Capacitatea de a distinge intre bine si rau, intre viciu si virtute, dreptate si nedreptate pare la indemana tuturor. In materie de etica, functionam constant printr-o nedemontabila autocomplezenta. Traim intr-o influenta baroca a competitiei morale, intr-o lume a carei principala dezordine risca sa fie faptul ca totii membrii ei se simt moralmente in ordine sau toti resimt dezordinea proprie ca neglijabila. L’enfer c’est les autres – parem a concede cu totii. Prin urmare, le paradis c’est nous-mémes.’’( Andrei Plesu, Minima Moralia, Humanitas, Bucuresti, 2005)

Pe de alta parte in Biserica Ortodoxa, unireaprin casatorie a barbatului cu femeia este definita ca taina a Bisericii. Dar aceasta definitie poate sa para bizara, casatoria fiind contractata, incheiata de multi crestini, precum si de necrestini, de atei si de generatii de fiinte umane pentru care cuvantul "sacrament" este vid de sens. Totusi, casatoria ocupa un loc important in Biserica, iar binecuvantarea lui Dumnezeu pentru femeile si pentru barbatii care se casatoresc este numita " taina ". "Taina Nuntii este un act sfant, de origine dumnezeiasca, in care, prin preot, se impartaseste harul Sfantului Duh, unui barbat si unei femei ce se unesc liber in casatorie, care sfinteste si inalta legatura naturala a casatoriei la demnitatea reprezentarii unirii duhovnicesti dintre Hristos si Biserica" (H. Andrutos, Dogmatica, trad. rom., p. 420, apud Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Teologia Dogmatica Ortodoxa, vol. 3, EIBMBOR, Bucuresti, 1997, p. 118.). Astfel, putem afirma ca maniera in care Biserica Ortodoxa intelege Sfanta Taina a Cununiei este una sacramentala, punand accent pe participarea cu toata fiinta la viata liturgica si sacramentala,  si nu pe reducerea ei la un simplu formalism sau obicei traditional.Casatoria ca taina presupune ca omul este cetatean al Imparatiei lui Dumnezeu, nu numai o fiinta cu simple functiuni fiziologice, psihologice s.a., adica viata omului antreneaza valori vesnice, pe Dumnezeu Insusi.

Casatoria civila s-a introdus, distinct de casatoria religioasa, fara sa prezinte pentru Biserica o importanta de drept bisericesc. O consecinta a existentei in paralel a celor doua casatorii, civila si religioasa, a fost aceea ca Biserica si-a pastrat propriile registre de evidenta bisericeasca, ofiterii de stare civila avand registre civile specifice. De fapt, inca din timpul lui Leon Filosoful, Biserica pastra registrele de stare civila bisericeasca si ca acte de stare civila ale statului. O asemenea atributie a indeplinit si Biserica Ortodoxa Romana pana la introducerea Codului civil din 1864, iar in unele zone pana in 1928. Astazi, actele de stare civila ale statului sunt incheiate de ofiterii de stare civila, in acelasi timp Biserica pastrand documentele sale de stare civila care pot servi in unele situatii organelor de stat. Conform legislatiei civile, pastrarea de catre culte a propriilor registre de stare civila este optionala, fiind la dispozitia tuturor cultelor recunoscute de stat, nefiind o obligatie civila, ci numai o optiune a fiecarui cult si fara sa prezinte importanta pentru stat. Totusi, cultele religioase din Romania nu pot incheia acte religioase privind starea civila a persoanei, decat pe baza certificatului eliberat de catre ofiterul de stare civila.